Anima

Sediul sufletului este inima. În Egipt, mumificarea corpului și conservarea inimii este un procedeu vechi și misterios. De ce?

Pentru că păstrarea inimii înseamnă păstrarea sufletului. În mod deliberat să alegi acest procedeu după moarte, înseamnă stăruința curajului dominant asupra morții.

Pe de altă parte, este dovada conștiinței treptei regale, prin care înțelegi că datoria conservării propriului suflet (prinderea sa într-un loc) conduce înainte de tot la reîntoarcere.

Cea mai mare regină a românilor, regina Maria, și-a lăsat inima în mâinile doctorului Minovici pentru păstrare. Și nu era altcineva mai potrivit pentru acest lucru decât omul care însuși a înțeles moartea mai bine decât orice contemporan. Dar asta este o altă poveste.

Inima a călătorit la Balcic, Bran, Muzeul Național de Istorie București și mai nou se pare că a ajuns la centrul regal din Sinaia mulțumită prietenului nostru Bucegi Natura.

Respirația holotropică

Holotropic nu este un cuvânt românesc și nici nu-l veți găsi în DEX, căci Academia Română nu l-a preluat.

Ce înseamnă holotropic?

Termenul a fost inventat de către Stanislav Grof, psihiatrist de origine cehă. Semnificaţia sa vine de la holos şi tropic, ambele grecești, însemnând întreg şi întoarcere. În traducere adaptată, holotropic are corespondent în Uroboros, şarpele care îşi muscă coada.

În mare, este vorba despre faptul că sfârşitul se regăseşte în început, iar în amărunt, este vorba despre cicluri. Practic, o călătorie iniţiatică ce are la bază regresia.

Ce este respiraţia holotropică?

Respiraţia, după cum ştiţi, este cheia către multe uşi. Începând cu meditaţia şi terminând cu vindecarea sau chiar protecţia.

Respiraţia holotropică este un procedeu al respiraţiei sacadate, prin care se transced mai multe experienţe ce ţin de regresie. În funcţie de fiecare subiect în parte, de deschiderea sa, exerciţiul respiraţiei holotropice poate fi periculos sau periculos și deschizător de drumuri. Pe marginea lui, dincolo de simpla vindecare prin înţelegere, s-au conceput artificii ce se adresează diferitor aspecte dorite (vindecare, iniţiere, creşterea nivelului vibraţional, străpungerea anumitor bariere etc).

Elementele respiraţiei holotropice

În meditaţia pe care am făcut-o noi cu ceva vreme în urmă, metoda folosită cuprindea un compendiu de melodii ce țin de folclor din lumea întreagă. Acest set era menit să ruleze în timpul medtației, în timp ce spiritul subiecţilor putea trece prin orice experienţă a încărnării trecute printr-o posibilă zona a lumii. În momentul în care se crea o conexiune cu amprenta unei foste existențe, atunci începea să se deruleze un film în mintea celui care medita şi care îi permitea un acces la anumite stadii uitate şi neînţelese astăzi.

Recomandăm ca această meditaţie să o încercaţi cu cineva care se pricepe și poate să susţină astfel de lucruri, întrucât în cazul unor firi călătoare, acest ghid are un rol semnificant.

Propunerea noastră pentru voi, chiar şi pentru o meditaţie simplă.

Scurtă recenzie asupra cărții HESPERUS

Așa cum am promis, am să dezvălui cartea lui Ioan Petru Culianu care m-a făcut să înțeleg de unde a pornit mecanismul asasinatului său. Un om de o asemenea intuiție, mai ales pentru anii ’80, nu putea avea alta soarta.

Dar nu asupra vieții sau morții sale să vorbim (ca singurul discipol al lui Eliade), ci despre Hesperus. Este un roman fantastic care se ghidează după linia circulară și ciclică a destinului. Povestea lui este suficient de simplu scrisă, cât să se ivească scopul ei precum o floare inflorindu-și bobocii o singură dată pe an, pentru care merită să aștepți ciclu după ciclu, pentru o privire amănunțită aruncată în viitor. Nu un viitor apropiat, nu unul îndepărtat, și nici unul banal și previzibil, ci unul mistic care dezleagă enigma întrebării dacă am ști de unde venim, ne-am întoarce să nu știm?

Am rămas uluit de acuratețea ideilor descrise acum circa 40 ani care oglindesc atât de bine conținutul unei identități menite să cerceteze mereu destinul omenirii și să caute soluțiile de conservare a ei.

Cartea respectă formatul unui roman clasic, nu este stufoasă și nu permite apariția plictisului. Culianu, un desăvârșit în documentare, nu ezită să împrăștie firimituri amărunțite de fraze cu rol de ancore. După mulți ani, m-am trezit subliniind rânduri și după mult timp mă văd împins ca de o forță nevăzută să redau pasaje:

"Au fost numeroase inteligențele capabile de a se închide în propriul lor vis. Poate că, de fapt, lumea însăși nu e decât visul unei astfel de inteligențe. Oricum ar fi, ea mai are o altă funcție, dintru începuturi: aceea de a-i adăposti pe cei zbuciumați, pe cei alungați afară din propriile lor vise de către forțe întunecate. Lumea este locul de adunare al celor care nu pot să-și suporte visul. Este patria solitudinii colective a celor asediați de coșmaruri. Este un refugiu al inteligențelor nefericite, în contrast cu esența lor cea mai intimă."

Adică o răsucire de la teoria închisorii dogmei religioase. Pământul ca adăpost.

%d bloggers like this: