Regăsire

Se spune că atunci când vrei să înveți pe cineva o taină pe care ai dobândit-o, ei bine, este momentul tău să taci, să cugeți, să te rogi și să speri.

d1c2b3d728ce502159298cd7a0690314Trecem de-a lungul vieților noastre prin timpuri și momente care își găsesc rădăcinile în matricea existenței a tot ce ne înconjoară și încercăm de fiecare dată (conștient sau nu) să cuantificăm în vorbe, întâmplări, aventuri, pagini scrise sau nescrise, gânduri, prietenii, familii, povești, definiții, suspine, vise, monede, obiecte, mulțumiri, ceea ce ne face pe noi să spunem că este cel mai bun mod de a ne aminti peste evuri că am fost acolo și cumva că amprenta sufletului nostru există.

Dar ce ne facem atunci când alegem să ne impunem bariere în suflet, în minte, în simțire, în aer, apă, viață, moarte? Cum reușim de fiecare dată să ne izbăvim și să alegem lumina, renunțând la întuneric? Nu am spus că o facem imediat, dar cu toate acestea ciclurile pe care le trăim ne fac să alegem în cele din urmă binele, frumosul, speranța, puterea (conștientă și asumată).

Nu avem răspunsuri, dar avem lecții învățate. Nu avem concretisme, dar avem experiențe. Nu avem idealuri, dar avem puteri. Nu avem scop, dar avem țintă. Nu avem vise, dar avem viață (și moarte).

Ridicați ochii sufletului și conștientizați puterea lăuntrică. Apoi vindecați corpul fizic și antrenați-l pentru luptele care ne sunt pregătite, însă pentru care stă în puterea noastră să alegem izbânda sau decăderea. Fiți mândri și neînfricați!

Ceea ce alegeți vă pune pecete pe vieți. Zâmbiți!

  • submit to reddit

Leave a Reply