Peștișorul de aur

Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm?
Întrebări grele, se pare că încă nu avem răspunsurile şi cei care cred că le au, n-au reuşit să se pună de acord. Fiind sfârşit de Decembrie, n-o să pun întrebări dintr-ăstea, că-mi par aproape retorice 🙂 voi întreba ceva foarte simplu, ca şi cum aş fi peştişorul de aur:
Spune-mi trei dorinţe, dar să fie dorinţe mari şi adevărate!
Ok, nu-s peştişorul de aur, nu mi le spune, dar spuneţi-le ţie. Ai trei dorinţe? Dacă nu ai, îţi aminteşti când le-ai avut ultima dată?

Aş vrea să aflu, cu bunăvoinţa voastră, dacă se verifică următoarea teorie: când ne dorim, şi sistematic nu primim ceea ce ne dorim, capacitatea de a ne dori se diluează până când dispare. Capacitatea de a ne dori se formează în copilăria mică. Copiii doresc, părinţii le temperează dorinţele, învăţându-i să aibă unele realiste, moderate, pe măsura posibilităţilor. Unii copii nu încetează să-şi dorească, dar alţii îşi ajustează aşteptările şi se mulţumesc cu ceea ce primesc. În felul acesta se creează primele relaţii de dependenţă, îndepărtându-ne de propriile trebuinţe, conjugându-le cu posibilitatea şi dispoziţia celorlalţi de a ni le satisface. În timp, dorinţele noastre vor fi din ce în ce mai mici, iar dimensionarea lor va fi direct proporţională cu frica noastră de neîmplinire.

Vă pare cunoscut procesul? Deci, aveţi trei dorinţe? 😉

de Kamsh

the-golden-fish

  • submit to reddit

2 thoughts on “Peștișorul de aur”

Leave a Reply