Revelionul, priveghi de înmormântare a Anului – partea întâi

“Revelionul este sărbătoarea nocturnă dedicată celui mai vechi zeu al omenirii, Anul, personificare a Soarelui. El este numit An vechi înainte de a muri la miezul nopţii de Revelion, şi An nou imediat după renaştere. Anul, tată al marilor zei ai omenirii (Zeus, Saturn, Crăciun, Shiva, Mithra), se naşte, creşte, îmbătrâneşte, moare şi renaşte după 365 zile. În raport de data naşterii şi a morţii sale, sfinţii calendarului popular sunt şi ei mai tineri sau mai bătrâni: Sânvasâi (1 Ianuarie) este, conform legendelor populare, un tânăr care stă călare pe butoi, iubeşte şi petrece; Dragobete (24 Februarie), fiul Dochiei, reprezintă zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sângiorzul (23 Aprilie) şi Sântoaderii sunt tineri, călări pe cai; Sântilie (20 Iulie) şi Sâmedru (26 Octombrie) sunt maturi, după care urmează generaţia sfinţilor-moşi, Moş Andrei (30 Noiembrie), Moş Nicolae (6 Decembrie), Moş Ajun (24 Decembrie) şi Moş Crăciun (25 Decembrie). Vârsta înaintată a divinităţilor din luna Decembrie prevesteşte moartea Anului, identificat în cultura populară cu Crăciun “. – dupa Ion Ghinoiu, Comoara satelor – calendar popular

Aceasta este o supoziție bazată pe fapte din popor, ale căror rămășițe le întâlnim până astăzi în sate din România. Dacă în concepția tradițională Anul capătă un rol important cu osebire în panteonul românesc, acesta reprezintă o rădăcină din vechi zeități ce și-au lăsat numele să curgă precum un izvor de enigme în iconografia diferitelor religii ale lumii. Întâlnim Manu în hinduism, Emanuel în crestinism sau Anunaki în mesopotamianism.

250-ususau-tarancuta

  • submit to reddit

Leave a Reply