Între sacru și blestemat

Între sacru şi profan este doar deosebirea de conştientă. Ceea ce pentru unii oameni este sfânt, pentru alţii devine blestemat. Este vorba de accesul pe care îl obţii, până la urmă, sau despre ce îţi oferă destinul. Destinul poate fi sacru atâta timp cât te ridică, şi devine crud atunci când te coboară. El este însă acelaşi, percepţia este  cea care dă unghiul schimbării.

Cel mai spectaculos exemplu îl considerăm de departe cazul Cogaionon (scris Cocajon într-o hartă întocmită în limba latină de către un cartograf francez, în anul 1822).

Iată şi relatarea: Cocajon, M. sacer apud getas (Mons sacer apud getas). Traducerea este indubitabil Muntele sacru după cum spun geţii.

Pe de altă parte, acest munte desemnat de către Strabon în Rerum Geographicarum drept locuinţă a lui Salmoxis, poate fi tradus și ca fiind blestemat.

Este desigur vorba despre proiecţia adevărului şi adevăr. Cine avea voie să urce pe munte la zeu şi cine nu avea voie.

Perspective.

Sacer lat. a dat în limba română pe sacru, execrabil (al cărui sens este blestemat), sacerdot.

dsc_5626-800x530

  • submit to reddit

3 thoughts on “Între sacru și blestemat”

  1. “S” e “sus”, iar “Z” e “jos”. Proiectie si reflexie.

    “S” este litera “Polului”, iar “Z” este litera pentru ceea ce, aici “jos” spunem: Dumnezeu, adica “Domnul Zeu”.

    1. Nu stiu sa spun exact, George! Ideea este ca romanii foloseau pe D in loc de Z. Vezi Dumnedeu, Hasdeu s.a.m.d. Este o intreaga istorie despre evolutia literelor si a limbilor vorbite sau scrise.

  2. S si Z sant “jumatati” de swastici, motoare, mult superioare particularitatii sensibile si temporare, sublunare a literei D.

Leave a Reply