Molitva

Dacă veţi cauta sensul cuvântului MOLITVĂ, îl veţi găsi în dicţionar ca fiind închinare, rugăciune.

Cu siguranţă nu veţi găsi nici o etimologie a cuvântului, prin urmare trebuie aruncat în cârca slavilor. Aşa ne-au obişnuit pionierii comunismului, încât acum stigmatizăm până și acele cuvinte evidente ale slavilor pe care le au de drept asupra vocabularului român, prin adopție.

Lumina din noroi vine tot din geniul lui Hașdeu, care ne spune că ultimul popor indo-european creştinat din Europa (apropo, românii nu sunt popor indo-european, ci pelasg – altă mâncare de pește) a fost poporul Litvan, adică lituanii de astăzi. Astfel încât, numele litvan a devenit sinonim pentru PĂGÂN.

Prima parte a cuvântului, respectiv MO, vine din marea familie a sensului intuneric, negru (cunoastem moarte, mongol, Moldova ș.a.m.d.) . Hilar sau nu, biserica  creștină foloseşte în slujbele sale rugăciunea păgână atunci când apelează la Molitvele Sfântului Vasile. Dintr-o simplă căutare, Sfântul Vasile îşi are originile în Turcia şi moare în Israel. Considerat, prin urmare, păgân de către creştini și întunecat în credință. Şi totuşi, iată, se folosesc rugăciunile sale!

Cândva am fost intrigat de faptul că molitvele sfântului Vasile (care a fost înainte de toate filozof, astronom, matematician, medic) reprezintă cea mai aprigă culegere de blesteme pe care le posedă biserica. Doar că ele nu parcurg nici măcar o fărâmă din Psalmi şi mai ales din blestemele populare româneşti. Iar despre înțelepți pe pereții bisericilor o să mai amintim.

Nu poate decât să mă bucure că bisericile, deşi se neagă între ele, slujesc acelaşi principiu pe care nici ele însele nu mai vor să-l recunoască uneori.

s-l1000

  • submit to reddit

Leave a Reply