Saliva

Am mai abordat subiectul în cauză, însă ţin de el pentru că este de un aspect important. Multă lume încă se teme de salivă, pentru că produce aşa numită scârbă. În fond însă, ea are un rol antiseptic covârşitor.

Mai mult ca sigur, omul a învăţat acest lucru de la animale. Animalele folosesc tehnică de a-şi linge rănile sau a se spăla cu salivă, într-un mod instinctiv. Primul lucru pe care o femelă îl face puiului născut este să-l spele cu salivă pentru a-i asigura transferul de bacterii necesare supraviețurii. La om, acest transfer se face doar prin contact direct (iar asta din ce în ce mai rar), întrucât ulterior naşterii copilul este luat mamei și pus în incubatoare, supus unui set întreg de artificii.

Primul contact pe care un om îl ia cu saliva este în pruncie, când mamele mestecă mâncarea şi apoi i-o dau copilului să o înghită. Procesul nu se referă doar la mărunţirea hranei (în imposibilitatea copilului de a mesteca fără dinţi), ci şi la schimbul de salivă purtătoare de bacterii folositoare corpului uman. Interesant este că nici un copil nu s-a văitat vreodată de scârbă când a fost vorba să ia din gura mamei. Lucrurile acestea apar pe parcurs.

Prin vârsta pubertății, copiii învaţă că o tăietură la joacă se poate rezolva foarte simplu prin curăţarea locului cu salivă peste care se aplică o frunză. Cei mai versaţi ştiau şi ce fel de frunză să pună, dar în general le nimeream cu toţii.

Mult mai târziu, apare adevărata pricepere și înțelegere în a vindeca. Omul a învăţat că o rană deschisă se poate trata cu un macerat de frunze (sau plămădit, cum se mai numeşte în popor), mestecat în prealabil şi îmbibat bine cu salivă. În acest fel se asigură un mixt de bacterii antiseptice alături de proprietăţile vindecătoare ale plantei în sine.

Dar toate acestea ţin de vremurile vechi pe când pasta de dinţi nu exista iar oamenii îngropaţi la Argedava aveau întreaga dantură perfectă.

După o pictură de Luke Fildes, Doctorul
  • submit to reddit

Leave a Reply