Dialog după moarte – prima parte

La cererea cititorilor noștri, ne-am propus să abordăm un subiect ce ţine de spiritism, o disciplină ce a fascinat întreg secolul al XIXlea, motiv pentru care au şi apărut atât de multe metode de contact cu spiritele celor duşi din viaţa pământească.

Desigur, fiind o disciplină în sine, un simplu articol are menirea de a deschide calea, şi nu a de elabora în mod consistent aplicaţia asupra acestui domeniu. Așadar, așteptați-vă, vă rugăm, la o adenda succintă care să vă deschidă porți.

Înainte de toate, cititorul trebuie să cunoască doi dintre cei mai buni cunoscători: Bogdan Petriceicu Hașdeu, pionier în spiritismul românesc ştiinţific (cartea Sic cogito) şi Albert Ignatenco (cartea Cum să devii fenomen). Cine îşi doreşte să aprofundeze acest domeniu, de aici este cel mai indicat de început, pentru că atât Hașdeu cât şi Ignatenco înţeleg foarte bine sufletul, iar abordarea amândurora este ştiinţifică, deci logică.

Primul are avantajul de a fi istoric şi arhivist în perioada de înflorire a spiritismului, cel de-al doilea de a fi fost spion rus. Unul geniu, altul înzestrat cu puteri peste normal.

Începutul

Există viaţă după moarte?

După o pictură de Marcus Stone, Prima lucrare a unui pictor – anii 1840 – 1921
  • submit to reddit

One thought on “Dialog după moarte – prima parte”

  1. Alegem sa ne distantam de ceea ce tine de Spiritism, de Hipnoza, de Regresie.

    Din punctul nostru de vedere Hasdeu si Eminescu au fost Demiurgi, adica “zei formatori” ne-o spune si etimologia numelor domniilor lor.

    Unul dintre ei a fost “stimabil” si a murit in patul sau, celalalt la comanda “stimabililor” a murit la Balamuc si I-a mancat creierul pisica.

    Pentru amatorii de spiritism, nu va recomadam sa-l “chemati” pe Eminescu sau pe Bruce Lee.

Leave a Reply