Dialog după moarte – a doua parte

Pentru a putea comunica cu spiritele, este necesar ne se asigurăm că aceasta poate fi realizabil, iar logic, operațiunea presupune un apelator şi un receptor.

Există receptor?

Dovezi despre continuarea fiinţării spiritelor după moarte sunt mai multe decât ne-am putea aştepta, însă ele apar doar în cărţi. Cele mai elocvente exemple sunt Iisus, urmat de Achiles, Ulise, Orfeu, Dante şi altele. În general, religiile de oriunde pe planetă, confirmă existenţa vieţii după moarte mai ales prin teama a ce s-ar putea afla dincolo de moarte.

Dacă cititorul va avea curiozitatea să parcurgă scrierile lui Culianu, va regăsi în Călătorii în lumea de dincolo (pe care o recomandăm în camera Biblioteca) o evoluție a Raiului și a Iadului odată cu emanciparea omului. Concluziile la acest aspect le redă foarte bine Culianu.

Ritualuri religioase de înmormântare

Din cele mai vechi timpuri, celui plecat i se pun în mormânt lucruri care să-i folosească dincolo: arme, bani, sclavi sacrificaţi, animale sacrificate, obiecte, mergând până la o întreagă armată din teracotă etc. Mai târziu, aceste lucruri au fost înlocuite prin pomeni la diferite distanțe de timp. Aceste distanțe reprezintă formele de dezintegrare a corpurilor eterice ale spiritului (despre asta vorbeşte foarte pe larg Ignatenco).

De asemeni, un rol important l-a jucat întotdeauna poziția de înmormântare, forma mormântului (piramidă, obelisc, cruce, stâlp, piatră ș.a.m.d.), dar și locul unde este așezat monumentul funerar (deasupra mortului, la capul său, la picioarele sale):

  1. În paleolitic, cel mai des ritual de înmormântare practicat este în poziția chircit (sau poziția fătului) într-un mormânt modest
  2. Mezoliticul face trecerea de la înmormântare la incinerare și depozitarea osemintelor în urne funerare
  3. Noliticul, îi surprinde de mult pe egipteni și (mai apoi) pe cumani cu rituri de înmormântare în poziție de odihnă, întins pe spate, în morminte care imită palate (piramide sau tumuli)
  4. La creștini, mormânt sărăcăcios dar cu grave elemente de păgânism (vezi bani pentru trecerea râului Styx)

Din religiile cele mai cunoscute, ritualurile funerar a fost:

  • prin îngropare în pământ
  • prin ardere pe rug
  • prin depozitare într-un sarcofag de piatră
  • prin mumificare și depozitare

Toate aceste procedee au la bază o credință în viața de dincolo de moarte, iar ea este întreținută cu sfințenie și teamă pentru cel dus.

Interesant este aspectul că în multe cazuri, spiritul de dincolo de viaţă pământească cere anumite lucruri materiale. Achilles, spre exemplu, după moartea sa a cerut-o drept răsplată pe Elena, şi există variante în care Elena este sacrificată pe mormântul său. Iulia Hașdeu i-a spus tatălui sau cum să-i construiască mormântul şi mai ales să-i construiască (și cum să o facă) un castel spiritist. Providenţa însăși solicită lăcaşuri de rugăciune de dincolo de viaţa fizică, iar martore ne sunt aproape toate întemerile de schituri sau biserici, în care întemeietorul afirmă că Maica Domnului (de cele mai multe ori) i-a cerut să-i ridice locaș.

În următoarea parte

De ce se citeşte spiritului la mormântul său?

După o pictură de Jacques-Louis David, Funeraliile lui Patrocle – anul 1874
  • submit to reddit

Leave a Reply