Dialog după moarte – a treia parte

"Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie. Sufletul omului nu-şi poate găsi odihnă decât în Dumnezeu. Păcatul săvârşit cu voie sau fără de voie ne desparte de Dumnezeu împiedicându-ne să intrăm în comuniune cu El. Ruptura produsă de păcat în noi devine mult mai apăsătoare după moarte când, în lumina lui Christos, ne înţelegem păcatele ca eşecuri existenţiale, ca trădări ale menirii noastre de a fi chip şi asemănare a lui Dumnezeu şi de a înainta într-o comuniune tot mai deplină cu El. De aceea ne rugăm pentru iertarea păcatelor celor adormiţi, că astfel ei să găsească odihnă în Dumnezeu."

În toate religiile, există ritualul de a citi mortului înainte de momentul final al despărţirii corpului fizic de viaţa celor vii.

Ce poate fi atât de important în acest fenoment, încât, la pol opus, biserica refuză să citească anumitor cazuri (vezi incinerare), dar mai ales celor de suicid?

Stâlpii şi Ectenia morţilor

În timp ce Stâlpii reprezintă citirea Evangheliilor de cele mai multe ori la priveghi (iar aici diferă de la zonă la zonă cât și ce anume este citit), Ectenia morţilor reprezintă rugăciuni prin care se solicită ceva Divinității.

Din punct de vedere psihologic şi filosofic, toate aceste cereri reprezintă în sine teama pentru cel dus. Prin citirea acestor fragmente, pasaje şi întregi invocaţii sau algoritmi spirituali, se caută unul şi acelaşi lucru: reîntregirea sufletului cu care spiritul a fost dăruit de Dumnezeu de la bun început. De-a lungul vieţii, spiritul îşi pierde din suflet, fie prin rupere (în diferite cazuri de suferinţă), fie prin conştientizare (cei care fac pacte), fie prin furt şi orice altă metodă. Despre suflet am mai vorbit, iar secretele sale poate le vom reaminti în decursul unui alt articol.

În general, prezenţa sa în spirit asigură acestuia protecţia. Toată forţa spiritului vine de la suflet. De aceea, unei case bântuite sau unui spirit neodihnit (poltergeist), i se citesc pasaje cheie de regăsire a sufletului. De aceea unele cimitire au o atmosfera apasatoare, pentru că cei de acolo nu și-au recăpătat în întregime sufletul și se hrănesc cu lumina vizitatorilor (aici trebuie căutată puterea și interesul preotului care a făcut înmormântările).

Suferinţa resimţită de prietenii şi rudele mortului

Reprezintă luarea înapoi a bucăţilor de suflet investite de-a lungul vieţii în ei. Aşa funcţionează sufletul. Ne place o jucărie în vitrină şi plecăm cu gândul numai la ea? Ei bine, acolo am lăsat o bucată din suflet şi o vom recupera doar atunci când obiectul în cauză va fi al nostru sau când vom învăța să renunțăm la el prin echilibru. Câţi dintre noi nu cunoaştem neliniştea de a-ţi recupera sufletul dintr-o pereche de pantofi, dintr-un loc de pe hartă unde am văzut nişte fotografii ș.a.m.d.?

Ştim cu toţii povestea cu oamenii din Rai care se hrăneau cu linguri lungi reciproc. Ăsta este adevărul pe care oamenii bisericii l-au transmis: oamenii trăiesc într-o complexă reţea spirituală în care se bazează pe schimburi reciproce.

În articolul următor vorbim despre comunicarea cu spiritele celor duși

După o pictură de Jacques-Louis David, Moartea lui Socrates – anul 1787
  • submit to reddit

Leave a Reply