Plante de leac

Cu ceva timp în urmă am urmărit o emisiune televizată prin Maramureș, în care un nene fusese luat de mic de către tatăl său și plimbat prin munți cu scopul precis de a învăța plantele. Tatăl său moare și băiatul rămâne cu “apetitul”. Își dedică viața studiului plantelor, drept pentru care urmează o perioadă de 30 ani în care învață de unul singur proprietățile lor, prin testare și experimentare.

Acum, ajuns la o vârstă de vreo 60 ani, omul știa majoritatea plantelor și proprietățile lor curative. Afirma râzând că au fost și trei momente cruciale când a ingerat plante otrăvitoare în cantități prea mari și cum era să dea ortul popii. Dar acum, le știa.

Ei bine, urmărind interviul cu pricina, nu m-am putut abține să mă întreb cum știu animalele care plante le folosesc pentru vindecare. De stomac, de ochi, de orice boală mai au animalele. Căci prin încercare, credeți-mă că nu?!

Rămâne atunci varianta cunoscută de toată lumea, afirmația simplistă “da dom’le, animalele simt“. Simt, dar cum? Toate scenariile în care animalele cunosc din amintiri (de parcă ar urma o școală când sunt mici) conduc către aceeași explicație: simt. Dar cum simți când ești afectat de durere? Mai ales pe sistem digestiv unde îți este amortizată voința?

Ei bine, explicația este următoarea. Toate plantele, ca de altfel tot ce este viu, au înscris în ele un cod genetic. Acest cod genetic nu este o formulă matematică scrisă pe frunze și vizibil ochiului liber, el este un ansamblu de fluide (materiale sau energetice) care suprapuse peste o matrice de bază, lucrează precum o uzină dedicată. Este făcută să producă Dacii? Păi numai asta produce.

Animalele, în general, prin prisma libertății de care se bucură (aici mă refer la o sursă de stres strict bazată pe supraviețuire, care eliberează tot soiul de hormoni care duc la dezvoltarea abilităților de multe feluri), percep codul genetic în propriul câmp. Nu vă speriați, explicația nu este pe atât de fenomenală pe cât pare. Ea a fost explicată acum mult timp de către Tesla, când și-a dorit implementarea unei rețele planetare prin care toți oamenii să aibă acces instantaneu la informație. Ceea ce numim noi astăzi internet. Doar că Tesla visase la accesarea informației direct în creier, adică fără calculatoare. Imposibil? Nu cred. Pentru ca visul său venise dintr-un spațiu imens în care este stocată memoria trecută, prezentă și viitoare a câmpului planetar (cel puțin).

Dar ce presupune această conectare planetară? Înseamnă respectarea acelorași legi. Care implică în primul rând curățenia interioară. Care implică educație dar și ADN. Și tot așa. Niciodată natura nu se va supune omului (animal, relief sau plantă), este o aberație religioasă asta. Dacă omul va ajunge la curățenia interioară necesară, toate se vor înfrăți cu el. Știu că sună poetic, dar este purul adevăr. În momentul în care vă simțiți pregătiți, luați o frunză de mărar în gură și vedeți ce vă spune intuiția.

POST SCRIPTUM: Curățenia

Curățenia interioară o capeți doar în singurătate față de oameni. Acest subiect este prea mult discutat și prea puțin înțeles. Și când spunem singurătate față de oameni nu înseamnă neapărat mănăstire, înseamnă tu și planeta în toate formele ei de putere. Mai exact, înseamnă punctul de tangență dintre om și planetă când omul simte că nu poate face față și singura cheie de scăpare este dăruirea totală. Peșteri, păduri, prăpăstii, cer, stânci etc. Toți cei care au vrut să trateze de la egal la egal cu planeta, au murit. Nu pentru că planeta e rea și i-a pedepsit, ci pentru că viteza cu care merge un om cu mașina este de neconceput pentru o muscă care se sprijină de parbriz. Oricare ar fi scopul ei.

  • submit to reddit

Leave a Reply