Scăeni

Acum mulți ani am scris câteva pagini despre Argedava, una din așezările fortificate de acum circa 2000 de ani, de lângă București. Fosta cetate a fost atribuită monarhului Burebista, cel mai vechi rege al tuturor pământurilor ce înglobau Dacia de care românii își amintesc.

La Argedava existau, ca și la Scăeni, legende autohtone despre dezgroparea de către arheologi sau autorități (cu ajutorul localnicilor) a unor schelete umane ce ar fi măsurat circa 3 m înălțime. Nu există fotografii, nu există dovezi palpabile ci doar spuse, povești, amintiri. Dacă însă te arunci în horă, ajungi puțin câte puțin să descoperi din ce în ce mai multe și ochiul didact de om la costum este absorbit de loc și istorie iar dovezile încep să se deschidă.

Apoi, la multă vreme după incidentul Argedava, aveam să descopăr că toate imaginile de pe internet cu tema arheolog descoperind un schelet de uriaș (de care eu însumi mă folosisem cu atâta măiestrie în trecut) era un simplu concurs de Photoshop deschis tuturor artiștilor de pe un site de profil fotografic.

Am văzut chiar și site-ul. Preluarea imaginilor a avut un impact atât de covârșitor asupra deteriorării istoriei încât organizatorii concursului au fost nevoiți să iasă public și să dea explicații ajutătoare menite să readucă ordinea. Dar cum internetul abia intra în România lipsită de discernământul capcanelor vestului și mult prea credulă (abia aterizată din comunism chiar și după 20 ani de la Revoluția din 1989), efectul de masă s-a răspândit ca un virus.

Oamenii au rămas suspendați. Legende și povești locale versus imagini trucate. Cei mai mulți pionieri în domeniul istoriei ce ține de daci s-au folosit cu succes de aceste imagini și au creat povești uluitoare care nu au avut o bază științifică niciodată, ci doar presupuneri și aduceri din condei.

Pe de altă parte, suspendarea ține până în momentul când te decizi să părăsești biroul și să mergi în teren. Să vorbești cu oamenii, să analizezi lucrurile, să lași deoparte lumea de acum și să vezi cu ochi de altădată.

La Scăeni, loc la care renunțasem să mai cred în povești cu uriași, se găsește un mormânt făcut de oamenii locului unde au îngropat cu mâinile lor oseminte mult prea mari pentru strămoșii lor imediați. Au făcut parastas de pomenire și au scris pe locul creștinat “în cinstea moșilor și strămoșilor noștri“. Și nu se sfiesc de asta.

  • submit to reddit

2 thoughts on “Scăeni”

  1. Curios se comenteaza, ca de ce le pune cruce la mormant, ca nu erau crestini “paganii de uriesi”. Da, dar poate erau Ortodocsi, mai stii?

Leave a Reply