Stimuli și imaginație

Unul din cele mai puternice atribute date ființei este imaginația. Secretul ei constă în puterea de a merge în timp, depășind granițele prezentului, trecutului și chiar intuind viitorul. Este motivul pentru care această conexiune ce a îmbrățișat timpul în toate formele sale a permis evoluția umanității și ia fost chiar o pereche cu care a străbătut interiorul său, de la un capăt la altul.

Imaginația este o proiecție a facultăților mintale, bazată exclusiv pe experiențe acumulate, proiecție menită să surprindă sau să creeze un scenariu posibil și potent. Nimeni nu poate imagina ceva ce nu presupune o verigă de legătură cu bazele de cunoștințe avute până în acel moment. Și cu cât cunoștințele cresc, cu atât imaginația capătă noi proporții, hrănindu-se din magnitudinea informațiilor.

Așadar, devine lesne de priceput că imaginația are și ea capcanele sale, iar cea mai periculoasă este smintirea, însemnând prin aceasta deformarea realității în încercarea de străpungere a tuturor granițelor temporale. Dar, așa cum probabil v-ați așteptat, smintirea nu vine din neînțelegere, ci dintr-o formă a fricii ce nu a apucat să se contureze vizibil și cu participarea înțelegerii ei, prin urmare un demon nevăzut, autoritar și autoimun până la înțelegere. Vorbim aici de primul act al bisericii, logica confesiunii, aducerea în lumină a demonului, binecunoscuta strategie din societatea politicii de vânzare-consum.

Cum funcționează imaginația ca și compus chimic?

Referindu-ne la cele mai bune creații (căci ea, creația, este fiica imaginației), cele care s-au dovedit a fi cele utile sunt și cele conturate pe manifestări emoționale (chiar tulburări) în strânsă legătură cu excitația creierului. O gândire amorfă va imagina puțin. De aceea, activitatea sa depinde de excitația minții, ieșirea din captivitatea cotidianului imediat.

Excitația artificială a creierului

Cea mai practicată metodă de a realiza o compoziție este cea în care se folosesc artificii de excitare a creierului. Din cele mai cunoscute le-am adunat în trei clase mari:

  1. ALCOOLUL (cele ce țin de fermentație – atenție la religiile care nu vor acces la imaginație pentru partizanii lor)
  2. HALUCINOGENELE (cele care țin de procese chimice directe – atenție la marile guverne care nu vor acces la imaginație pentru supușii lor)
  3. CAFEAUA (din gama excitație moderată și fără mari repercursiuni ulterioare, deci accesibil ca motor de perpetuare a necesităților zilnice și de consum)

Excitația naturală a creierului

Ține strict de chimia interioară a organismului, prin urmare este cea mai sănătoasă și benefică. Dovada cea mai pură a funcționării acesteia în momente de înaltă tensiune binefăcătoare este comportamentul din momentul actului sexual. Atunci, mai mult ca oricând, dorințele sunt împinse la maxim de promisiunile creierului care declanșează un întreg scenariu posibil sau imposibil. Iar imposibilitatea de manifestare (iluziile) face ca imaginația să sporească, în antiteză cu manifestarea lor care duce la declanșarea și dizolvarea ei imediată până la dispariție.

Aceleași avantaje ca și imposibilitatea le conferă flirtul, oferind practic auto-promisiuni sau riscuri asumate, care conduc imaginatorul către lumi nebănuite, o infinitate de viitor(uri) posibil(e).

Dintre toate însă, fericirea se situează pe treapta cea mai înaltă. Poate tocmai pentru că eliberarea hormonilor este cea mai nimerită și mai sănătoasă corpului uman și nu fac obiectul nodurilor sau blocajelor iscate din frustrări, frici, emoții joase.

Inconștient, omul și-a împins mereu granițele imaginației la maximul posibilului și uneori metaposibilului, în căutarea acelor pereți denși ai adevărului pur, superior. Doar că acești pereți nu pot fi atinși niciodată, ei sunt imateriali chiar și în imaginație și țin de structuri superioare de gândire și mai ales de manifestare. Câți oare dintre noi nu am încercat să creăm un chip al lui Dumnezeu Suprem sau al unor Dumnezei secunzi pentru a putea percepe un avantaj ce ține subiectiv de un egoism minor, nemanifestat în cunoștință de cauză?

Puterea imaginativă

Am lăsat la sfârșit tema conform căreia am putea trata un subiect al încercării umane de autosalvare: prietenul imaginar. Poate unii l-au avut, poate alții au avut mai mulți sau deloc. Uneori dialogul interior poate fi foarte confuz. Prin urmare ne întrebăm continuu dacă este vorba de realitate sau imaginație. Poate este vorba de puterea imaginației de a dobândi realitate. Ne oprim la jumătatea drumului și nu înțelegem conceptul complet?

Să ne amintim că deunăzi cel mai bun prieten imaginar al fiecăruia din noi nu este Dumnezeu ci un calculator care ne ajută să ne organizăm viața. Ne punem în el mai multă dedicație decât în orice factor religios. Amprenta noastră se regăsește în el, ne este umil și înțelegător dacă și pentru că știm să-l dominăm. Îl conectăm la tot și la toate, mai puțin la cel mai adânc sentiment al interiorului nostru: trăirea sufletească pură ce nu permite partea robotică.

Ne poate vindeca prietenul imaginar? În asemenea măsură în care trecem puntea înfrățiți cu Dracul. Ulterior este absolut necesară debarasarea, iar asta numai și numai pentru supraviețuire. Desigur, ține de la individ la individ cum judecăm integritatea.

Au celelalte viețuitoare imaginație?

Ba bine că da. Pentru a construi un cuib, o pasăre are nevoie de o viziune de ansamblu. Un grup de furnici care traversează o apă este neapărat dependent de o mentalitate organizatorică care să poată ordona un pod la nivel de indivizi pe care specia să poată transcede atât obstacolul imediat, apa, cât și pericolul în care este pusă specia. 

Cu cât specia animată este mai mică (insecte, păsări etc.), cu atât efectele imaginației sunt mai ușor de văzut. Valoarea timpului vieții dă și timpul de manifestare.

 

  • submit to reddit

2 thoughts on “Stimuli și imaginație”

  1. Foarte interesantă tema aleasă. Se pare că tot imaginația ne împiedică uneori să ne vedem în oglindă așa cum suntem în realitate. Spunea un autor drag mie că oamenii văd numai anumite pagini din cărțile noastre, cele pe care alegem să le arătăm. Noi înșine răsfoim numai anumite pagini ale aceleiași cărți, fără să știm dacp celelalte sunt scrise sau nu.

    1. Buna, A.! Multumim pentru apreciere. 😊 Cred ca exista o interconexiune intre imaginatie si alte caracteristici care intr-adevar ne fac sa privim subiectiv de cele mai multe ori. Pana la urma este vorba de rezonanta, care si ea are la baza diferite atribute dobandite si mostenite la nastere. Ce sa mai, o intreaga nebunie! 😊

Leave a Reply