Vid și materie

Umblă pe Facebook o conversație contradictorie asupra unui fapt care la prima vedere este cel puțin controversant. Plecând de aici, am încercat să forțăm un pic interpretările încât să vedem cum putem pătrunde doar pentru o clipă în sfera metafizicii.

În conversația despre care am pomenit mai la deal, una din părți susține că un corp umed este unul abia scos din apă și nu unul care se află scufundat în apă, la fel cum un corp uscat devine umed când îl picuri cu lichid.

Interpretarea de drept a acestei mici probleme nu constă în faptul că un pește este uscat în apă și umed când este scos, ci ea se bazează pe faptul că umed (ud) este o stare intermediară între aer și apă. Un pește în apă trebuie să fie la exterior uscat pentru că dacă ar fi ud (iar de data asta se înțelege aici starea extremă, adică lichidă) s-ar dizolva, iar un om normal înconjurat numai de aer trebuie să fie umed la exterior pentru a nu se dizolva în atmosferă. Aceste discordanțe redau procesul existenței unei bariere menite să ajute supraviețuirii. Nici omul și nici peștele nu sunt umezi în apă sau uscați în afara ei, ci trăiesc stări diferit adaptate.

Teoria din spatele acestei supoziții se bazează pe faptul că totul în natură este dual, prin urmare ambele părți se supun legii prin care două stări opuse, de aceeași magnitudine, se exprimă în mod indisolubil (adică nu se dizolvă) pentru a se putea evidenția.

Extrapolând puțin, ne-am propus să abordăm această teorie asupra vidului și a opusului său. Dar pentru a putea identifica opusul vidului, este imperios necesar să cunoaștem definiția vidului.

VID, -Ă, (1vizi, vide, adj., (2viduri, s. n. 1. Adj. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ♦ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide. - DEX Online

Prin urmare, opusul vidului este ceva care ocupă un spațiu prin toate  materiile și stările fizice posibile (sau cât mai multe).

Conform teoriei de la început, rezultă că atunci când ne aflăm în vid, suntem înconjurați totuși de materie pentru a putea supraviețui, și invers, la extremitatea materiei trebuie să se afle un vid. Și cum acest vid nu este întâlnit în exterior, el trebuie că se află în interior.

Cine este acest interior și pe cine protejează?

Protejează Spiritul, Sufletul și celelalte componente ce nu țin de materie, protecție barieră ce dispare la moarte, odată cu încetarea electricității din corp.

Din aceeași gamă fac parte și visele care se manifestă tot într-o buclă a vidului, acolo unde nu există materie, și bineînțeles faza primară a sa, meditația. Vă puteți imagina lumea dacă n-ar exista bariera dintre materie și vid când toate visele (onirice) s-ar materializa?

Și totuși Providența ne-a lăsat visurile (visăraia) ca mediere, astfel încât să învățăm conștient să dăm viață lucrurilor imateriale, imaginându-le și contemplându-le înainte.

  • submit to reddit

2 thoughts on “Vid și materie”

  1. Între vid și opusul său, materia, nu există o delimitare clară, trecerea făcându-se printr-o rarefiere tot mai accentuată a materiei, până se ajunge la o dispariție totală a acesteia, vidul ocupând restul spațiului. Cred că la fel este și în ceea ce privește visele, delimitarea între real și vis făcându-se printr-o materializare tot mai “săracă” a viselor, în favoarea imaginarului. Niciodată visul nu este numai vis, așa cum și realitatea este uneori “împănată” cu reverii.

    Poate greșesc, căci aceasta nu este decât o părere personală.

    1. Deloc, chiar! Cel mai simplu exemplu este curcubeul. Intre culori, granita nu este clara ci este un amestec cetos. Este foarte buna completarea! 🙂

Leave a Reply