Scrisoare deschisă lui Nae Ionescu

Scumpul meu domn,

După modelul blândului răposat domn Paler m-am decis, după o perioadă de adresări în intimitatea mea către dumneavoastră, să vă scriu așa cum s-ar fi cuvenit, sfidând anii ce ne despart.

Vârsta pe care am surprins-o în paginile Rozei Vânturilor nu are relevanță, întrucât experiența fiecăruia din noi ne permite să dezbatem cu nonșalanță printre căile pietroase ale ortodoxiei.

V-am cunoscut de la distanță ca pe un om hotărât, un vașnic apărător al religiei ortodoxe și un încrezător în cauza ei. Dar cauza și soarta se găsesc dezbinate de cele mai multe ori. Și cum încă nu înțelegem cum să deosebim factorul religios de cel bisericesc, așteptăm tăcuți și năuci trecerea timpului. Iar el trece.

Comunismul a avut grija slăbiciunii în virtute a omului modern, iar capitalismul a preluat și conchis cu brio acest capitol. Dumnezeul tuturor a fost nevoit să dărâme sistemul în favoarea oamenilor, aducându-ne revelația pe care nu o pricepusem: religia sau biserica?

Nici n-ar fi putut accepta stăpânul lumilor și nici aștepta ca numele său să fie molfăit de gurile sleioase de duhoarea, nu neapărat a păcatului în sensul greșelii întâmplătoare și firești a nevoilor, ci a desfrâului sufletesc.

Dacă veștile nu au ajuns dincolo de granițe, mă mâhnesc să îmbrac acest teribil rol al mesagerului. Dar iată-mă-s în pragul blestemului, rostind mesajul până la capăt: Ortodoxia a căzut. Biserica a căzut. Religia a căzut. Tot sistemul este distrus pentru că dacă Babel ar fi fost o profeție a viitorului, el s-a purtat profetic și s-a năruit. Vorbim atât de multe limbi deși ne trebuie o simplă metodă de a ne înțelege.

Au rămas azi oamenii care au crezut în oameni și nimic mai mult. Pe aceia îi căutăm acum toți. Nu pentru că nu am ști cum să ajungem la Dumnezeu fără ei, dar pentru că Dumnezeu ni i-a păstrat în adins. Și a lăsat în sufletele noastre acea nepăsare față de tot ce e lumesc față cu curiozitatea Divinului.

Ori poate că speranța domniei voastre a mers mai mult de veacul nostru. Până atunci, vom învăța în continuare să gustăm timpul și să ni-l facem prieten. Până la Dumnezeu ne așteaptă un drum pietros. De diamant, dar dur și ascuțit pentru tălpile goale.

  • submit to reddit

3 thoughts on “Scrisoare deschisă lui Nae Ionescu”

  1. Foarte, foarte frumos textul!

    Putem oare fi de acord cu “Ortodoxia a căzut. Biserica a căzut. Religia a căzut” ?

    1. Cred ca depinde foarte mult de intelesul cuvintelor si unde punem sau nu egal intre ele. Spiritualul nu a cazut cu totul, dar separari majore s-au produs cu siguranta.

  2. Asta e ! “intelesul cuvintelor”, tine de Cunoastere.

    Exista definitii definitive pentru cuvintele : Ortodoxie, Biserica, Spiritualitate…

    Din fericire in prezent, noi ca romani, avem tot ce ne trebuie pentru a redeveni Zei… si asta datorita eforturilor inaintasilor.

Leave a Reply