Principiul compensației

Citesc zilele astea un roman al lui Culianu, incredibil de actual. O să revin cu recenzia pentru că este o carte cu tâlc.

Astăzi mi-a sărit în atenție o notă de-a dreptul exorcizantă. O voi reda pentru a ne putea lega un pic de ea :

"(...) omul e condiționat, trăiește în limitele principiului psihologic al compensației: orice exces din partea conștiinței produce o reacție de sens contrar din partea inconștientului."

Asta nu poate însemna decât un singur lucru. Anume, ca omul poate influența conștiința până la un prag definit, însă asupra inconștientului nu îi este dat să se atingă. Tocmai pentru faptul că acesta aparține de alte structuri menite să stabilească constant un echilibru matricial.

În termeni medicali acest lucru se traduce prin boală autoimună, despre care am mai amintit în rândurile articolelor noastre și la care doctorii se uită ca măgarul în ceață. O intuiesc, o simt, dar nu îi pot găsi explicație.

Cu toții am întâlnit expresia “a face un lucru din inconștiență“. Adesea ea este folosită când cineva dorește să se exonereze de o răspundere. Dar iată că la baza unei inconștiențe zace un exces de conștiință.

Prin urmare, cei care nu doresc să-ți împingă extremele pentru a găsi răspunsuri ale unor niveluri superioare, este mai bine să rămână în echilibru. Toți ceilalți să fie pregătiți să înțeleagă repercursiunile acestei baleări.

  • submit to reddit

Leave a Reply